Drumul spre casa

 In tren, dupa sesiune.

 Vagon dubios, ca in orice accelerat ce se respecta. Caldura inabusitoare de care CFR-ul da dovada cu ocazia fiecarei curse.

 De unde sunt? Focsani. Oricum, aceasta informatie nu va va ajuta cu absolut nimic pe viitor.

 Cine sunt? Un alt individ, probabil frustrat pe viata si conditiile mizere din aceasta tara. Aici ar mai fi de discutat. Pe viitor, doar nu voi epuiza toate subiectele din primul post.

 Sa revenim la magnifica aventura.

 Prima statie nu prefigureaza nici un alt calator in vagonul 10, compartimentul 10. Placutul ambient, de care eu profitam la maxim, era inca in siguranta.

 La urmatoarea statie, sa vezi coincidenta: doi indivizi ( un el si o ea ) intra respectuos in compartimentul meu. Deja atribuisem acelui mic fagas atributul ” meu “.

 Se aseaza langa mine si incep o discutie, discutie ce eu, insa, inca nu o percepeam deoarece ascultam nu stiu ce piesa interesanta si noua ( un mic blend de genuri, printre care si minimal, ca doar “deh” , e trend-ul )

 Sa fac o mica paranteza, urasc conceptul de ” a fi in rand cu lumea “. Il detest. Pentru a apela din nou la termenul de concept, conceptul de “minimal” exista de prea multa vreme, dar doar in ultimul timp, au inceput sa rasara ca ciupercile otravitoare ” fanii “.

 In orice club mai decent ai ajunge, trebuie sa aibe o piesa ” hot ” ( dupa denumirea mc-ului sau dj-ului mult prea inflacarat de ceea ce face ) , piesa ce starneste o agitatie lugubra , cel putin pentru mine, deoarece vad atata lume ce se face doar ca intelege acel concept de muzica.

 In sfarsit, deviez.

 Intrigat de discutie, imi scot castile. Persoanele respective discutau despre Romania in general, dar ca sa vezi, barbatul era strain.

 Printre ideile lui fenomenale, o sa enumar doar cateva : inca o revolutie, sa inchiriem tara pe 20 de ani Chinei, sa ne impuscam conducatorii.

 Nu as sugera faptul ca unele dintre ideile sale nu ar fi fost bune, dar nu as vrea sa traiesc intr-o tara in care sun cenzurat de sus pana jos, o tara in care nu ma pot exterioriza.

 Pentru urmatoarele ore, am fost incantat de discutiile celor doi, asistand doar pasiv la aceasta descatusare de energie creativa intre doua minti mult prea stralucite pentru orice standard de inteligenta adaptiva.

 Dezamagit in fond de CFR, o companie de care m-as putea lipsi, daca in locul ei ar pune o companie de sarete. Daca tot ma simt ca pe liniile ferate din vechea SUA, macar sa am parte si de putina aventura, clasica filmelor western facute la mama lor acasa.

 Pentru inceput consider ca ar fi destul, urmand a reveni pe viitor cu informatii picante. Doar nu asa isi asigura petardele din lumea ziarelor de scandal un profit bunicel?

  Pentru a cita un om de o valoare inestimabila ( fara a fi ironic/sardonic/acid etc. ) : Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.